Se moare de cald dis de dimineaţă, mi-aş dori o cafea cu gheaţă de îndată ce mă trezesc, dar cafetierea mea nu mă ascultă, îşi continuă meditaţia către ferestră, afară, pierdută probabil undeva pintre frunzele copacului ce nu mă lasă să respir lumina. Cu ochii pe jumătate adormiţi îmi pregatesc prima plăcere a zilei, cafeaua şi nu am răbdare să-i ascult poveştile susurate prin aburi.
Îmi servesc cafeaua fierbine, îmi fumez ţigara ce-mi aprinde plămânii şi simt cum sângele curge din ce în ce mai cald prin vene. Mă aşez la birou, îmi deschid cărţile, răsfoiesc, citesc puţin, creierul începe să dea semne de oboseală din cauza căldurii, poate se sufocă în cutia craniană, cere ajutor, dar nu-l aude nimeni, nici măcar eu!
Cred că oasele mele au început o dispută cu carnea mea, nu se mai înţeleg, poate acum sunt eu cea care este fiartă într-o oală universală (am convingerea că nu sunt singura care trăieşte aceste “emoţii”) la fel ca puii tăiaţi şi gătiţi.
2 commenti:
e chiar asa cald in Cluj?
vreau si eu in cluj ....
Posta un commento